Poeme din bătrâni (fragmente) - Grigore Vieru

Sunt ochii mării frumoși, dar mergem după apă la izvor.

*

Cea mai veche carte din lume este o mamă, cea mai frumoasă carte din lume este o mamă.

*

Deși pământul se învârte mereu, m-am născut acasă.

*

Mi-am luat căsuța în spate, dar nu sunt un melc.

*

Omul fără casă merge fără de grijă la război, dar se și predă la fel.

*

Copilul dacă a ascuns pâinea, căutați-o în cuibul rândunicii.

*

Ceea ce promitem unui copil sau mamei să nu fie mai departe decât mâinile noastre.

(...)

Nu cunosc un dar mai frumos din partea unui musafir străin decât acela de a-mi elogia țara în limba casei mele.

*

Plec zilnic după câștig la minele de aur ale graiului meu.

*

Nici un grai nu este mai mare decât Patria, nici un grai nu este mai mic decât istoria Patriei.

*

Tot lemnul cu glasul și cu focul său.

*

O singură dimineață între păsările Patriei face mai mult decât întreaga muzică italiană.

(...)

Patria este ca un copil: dacă uiți de ea, poate să plece de acasă.

*

Gloria fără Patrie este ca frumusețea femeii: niciodată nu știi ziua în care se va stinge.

(...)

Ușor rătăcești în țara ce nu încape în jurul unei singure pâini.

*

Nu sunt atâția ochi pe pământ câtă frumusețe în jur.

*

E bine să învețe un popor de la altul, nu este bine să învețe un popor pe altul.

*

În fiecare dimineață Soarele răsare ca o dreptate și apune seara ca o făgăduință.

(...)

Frumusețe obraznică, dacă exceptăm omul, nu vom întâlni în natură.

(...)

De când l-am ucis, cucul cântă civilizației numai din spate.

*

”Acesta e Soarele”, spunem copiilor, și nimeni nu-ntreabă: ”De ce?”

*

Un om, în cuprinderea zvâcnitoare a Universului, nu este nici mai bun, nici mai frumos, decât un pom înflorit pe deal.

(...)

Nu am mai scumpă amintire de la mine decât propria-mi umbră.

*

Răbdarea este mândria ascunsă.

*

A fi zilnic frumos și simplu - ce trudă!

(...)

Nu este suflet mai bun ca cel imitând răutatea, nu este individ mai rău ca cel imitând bunătatea.

*

Cum să-ți întind mâna când mi-ai bătut-o în cuie?!

(...)

Nu mi-ați spart cerul din fereastră odată cu geamul.

*

Din partea în care mi-lipsește un ochi mi-au adus mireasă nouă.

(...)

Șarpele s-a-ncolăcit de plăcere pe bolovan, iar prostul cred că i-a făcut loc.

(...)

Piatra care m-a lovit s-a așezat de minune în zidul templului meu.

(...)

Bezna are o singură culoare, lumina - o mie.

(...)

Nu există singurătate în care n-ar mai fi cineva.

(...)

Poți întâlni pământ sărăcuț, dar nu și cer sărăcuț deasupra.

(...)

Zboară cu treabă prin spațiu niște farfurii, iar unii și-au pregătit lingura.

(...)

Ura strâmbă gura.

(...)

Nu poate sări îndărăt întunericul peste creasta cocoșului ce-a cântat zorilor.

*

Nu există întuneric pe care nu l-ar înghiți noaptea.

(...)

Ferească sfântul să curgă marea în râu, iar nu râul în mare.

*

Dacă vom da un măr filosofului, îl va mânca.

(...)

Sunt mai puține prilejuri de a viețui măreț decât de a muri măreț.

(...)

Furtuna este marea în care se scaldă muntele.

(...)

Poți pierde o stea din ochi, dar cerul întreg cum să-l pierzi?!

(...)

Soarele nu poate răsări fără Pământ.

(...)

Muzica este răzbunarea frumuseții pe urâțenie.

*

Un cântec frumos pentru copii poate apăra în viitor o Patrie.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru