Omule din depărtări - Grigore Vieru

Lui Klaus Heitmann

Tu eşti fratele meu,
Omule din depărtări pământeşti,
Tu, care pe apa cea limpede
A Limbii Române
Mi-ai trimis
Ca semn de iubire
Acest trandafir.
Ce te-a atras
Spre Singurătatea mea
În care nu se mai aude
Decât cucul înzăpezit
Al timpului?!
Al timpului
În care credeam c-am murit.
* * *
Silviei Hodorogea
Şi lui Alexandru Dorogan
Doamne, dacă nu are mamă,
Cine îl naşte pe drac?
Poate ca l-am suporta
Daca nu şi-ar face salată
În candela noastră
Cu uleiul din ea;
Dacă n-ar scrijela necuviinţe
Pe zidul bisericesc;
Dacă n-ar înşira pe coadă
Covrigii copiilor noştri.
Doamne, a intrat în piciorul său
Cuiul ce-a pironit pe Hristos
Şi el nici măcar nu şchiopătează.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.