Omul - Grigore Vieru

Prea Sfințitului Calinic


Un ochi, ca orătania,
Scormonind în pământ
Și altul, ca ciocârlia,
Zburând pururi spre Cer.
Așa de mii de ani.
Nu mai știe Atotziditorul unde
Să ne-așeze mai bine
Plutind ca somnambulii
Pe marginea Scripturii.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.