Ochii mamei - Grigore Vieru

Copil, de ochii mamei
Eu fruntea îmi lipeam
Cum mă lipeam în taină
De oul ciocârliei
Cu care suntem neam.

E pasărea plecată
Din codru-mpărătesc.
De frunza toamnei caldă
Precum de ochii mamei
Eu fruntea îmi lipesc.

Și zic: „Iar ochii mamei,
Copil, să-i vezi oricând
În râu, în ram, în toate.”
Ah, cine vede,- albește
Și eu ce alb mai sunt.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.