Iubito, asta-i marea - Grigore Vieru

Ce lemn ales,
Ce sună grav,
De duh.
De criță strălucind.
De mii
De arfe în văzduh.
De mii
De tobe de argint.

Iubito, asta-i marea!

Auzi cum șiruie
De sus
Pe-a fulgerului
Tari lumini,
Cu floarea focului
În dinți,
Zvârlind pe mal
Ai spumei crini?!

Iubito, asta-i marea!

Nu plânge marea:
Bu-buie!
Ori tace
Sub oglinzi de stea.
Iar dacă
Plânge uneori,
Ea plânge
Cum ar cugeta.

Iubito, asta-i marea!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.