Floarea–soarelui (I) - Grigore Vieru

Cum mai semeni mamei, lină
floare, chip de aur mut,
când mai mult pe nelumină
te închini acestui lut;

Când sub stelele ca apa
ne-ncetat de sus curgând,
nu de somn se lasă pleoapa,
ci de suflet și de gând.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.