Portret uitat - Grigore Hagiu

în nemișcare
vag îngândurată
numai poteca pe care stai
alunecă departe

și te trezești în bătaia de raze
cum te-ai izbi deodată
de marmora afroditei
frumoasa cea fără de brațe

sânt împăcate
subțirimile toate
cuvântul și gândul

oasele tale încap
în două trestii de lac
pe care le scutură vântul.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Grigore Hagiu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.