Gol, goliciune de șarpe - Grigore Hagiu

în tăcere
încercam să mă învelesc tot
cu propria-mi piele

trăgeam de ea
cearșaf plapumă pătură cazonă
de marginile ei
dar ea
se făcea din ce în ce mai mică
și nu mă mai încăpea

deveni cât o batistă
cât un bănuț de aramă
căzu de pe mine
cu ușurința frunzei
dintr-un arbore
toamna

gol
dezgustător aproape
goliciune de șarpe

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Grigore Hagiu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.