Reflex 97 - George Ţărnea

Mai lasă-mă o vreme să te-adorm
Între pereţii frigului enorm,
Luând din carnea mea puţinul jar,
Cât, peste noapte, să nu-ngheţi măcar,
Dacă mai mult de-atât nu ne-a rămas,
După-ndelungul zbor, fără popas,
Prin zăpuşeala verii nebuneşti,
În căutarea veştilor trupeşti
Despre ce încă mai credeam a fi
Îmbogăţirea noastră cu o zi.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.