În miezul verii – crâncen de lichid –
Când braţele a pofă se deschid
Şi fetele se vântură prin târg
Cu sâni pietroşi, ca piersicile-n pârg,
Atât de ireală încă-mi pari,
Încât şi-un gând te-ar face să dispari,
Precum dispare, dacă e atins,
Parfumul încă viu din crinul stins.
De-aceea, vezi, iubito, nici nu fac
Vreun gest părelnic…Te privesc şi tac…
Dar nu-ncetez, mai mult, să fiu mirat
Cât poate-nfiora de-adevărat
Făptura transparentă şi de vis,
În care te-ai zidit şi te-ai închis,
Potrivnică şi verii de safir
Şi-nchipuirii mele în delir.
Distribuie: