Reflex 45 - George Ţărnea

Oricât mi-ar fi cuvântul de întreg,
Nici pe departe n-aş putea să-ncheg
Înfăţişarea nunţii care-a fost…
Au cum să-i dai rotundului un rost
Fără să-l porţi în palmă, ca pe-un ou?
Atât de veşnic şi atât de nou,
Cu viaţa morţii îmbrăcată-n var –
Deopotrivă, casă şi calvar
Pentru iubirea-n sine, care nu-i
Decât un ou din palma nimănui
Şi-n care-ntâi lumina a ţipat,
Cât să ne fie numele-ntrupat.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.