Moartea comună - George Ţărnea

Pistol abstract de pus la tâmplă,
Iubire cu statut etern –
Când mor poeţii, nn se-ntâmplă
Nici o cădere de guvern,

Ba, chiar răsuflă uşurate,
Mărunte haite de copoi,
Ştiindu-se eliberate
Până la ziua de apoi…

După nesomn şi-alergătură
În jurul stării de poet,
Fără măcar o-mbucătură
Din trupul trist şi desuet,

Care, oricum, n-a fost în viaţă
Decât pretextul din priviri
Pentru topit fântâni de gheaţă
Şi pentru reparat iubiri.

De-aceea, poate, în tăcere,
Sub negrul veştilor galop,
Chiar dacă nimeni nu i-o cere,
Se zbate frunza unui plop…

Ea, singura îndurerată –
Că din apusul unui drum,
Poetul nu se mai arată
Decât magnific de postum.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.