Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă XXIX - George Gordon Byron

La ceasul minunat, de dulce-amurg,
Sclipiri de lună și de-apus de soare
Topite-n magice nuanțe curg.
Dar iată, noaptea prinde să coboare;
Sub mantie de umbre ziua moare
Ca un delfin răpus ce-n agonie
Și-n zvârcoliri se schimbă la culoare,
Și-n ultim spasm culoarea i-i mai vie,
Când sufletul și-l dă, intrând în veșnicie.



Traducere Aurel Covaci

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.