Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă CXXVII - George Gordon Byron

S-avem curajul de-a gândi... Gândirea
Ni-i ultimul refugiu în destin,
Sau cel puțin al meu va fi, cât Firea.
Ne e, din leagăn, acest har divin
În lanț și-n bezne torturat hain,
Ca Adevărul, cu a lui lumină,
Să nu-l vedem noi câtuși de puțin.
Dar în zadar, căci raza lui senină
Va smulge-al beznei văl în vremea ce-o să vină.




Traducere Aurel Covaci

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.