Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea – strofă XXIV - George Gordon Byron

Un du-te-vino se pornește-n sală;
Curg lacrimi și mulți tremură de groază;
Mult lăudata frumusețe-i pală:
S-au stins pe chip bujorii – și oftează;
Auzi mereu: „O, Domnul te-aibă-n pază”,
Și poate-i cel din urmă bun-rămas.
Cum poți să-i faci pe-ndrăgostiți să crează
Că se vor revedea, în cruntul ceas
Când, după chef târziu, în zori dă moartea glas?



Traducere Aurel Covaci

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.