Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea – strofă XLV - George Gordon Byron

Zăpezi și nori cel care suie munții
Pe piscurile mai semențe-ndură,
De stăpânește el prin graiul frunții,
Ori sceptru, e privit de toți cu ură.
De-l cheamă sus lumina gloriei, pură,
Și-s jos, sub el oceanul și pământul,
În juru-i stau reci colți de stâncă dură
Și capul gol i-l bate-n iureș vântul;
Și-așa i-i răsplătit suișul greu și-avântul!



Traducere Aurel Covaci

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.