Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea – strofă LXXVIII - George Gordon Byron

I-a fost esența patimei iubirea,
O flacără în inima fatală,
Ce-i consuma în vâlvătăi simțirea.
Era copac sub fulgere-n rafală,
Dar el iubirea nu-și visa carnală
Și nu plângea nici vreo iubită moartă,
Ci vis de frumusețe ideală
În pagini el a-nsăilat cu artă,
Chiar straniu de părea de-asemeni foc să ardă.


Traducere Aurel Covaci

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.