Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al treilea – strofă XCVI - George Gordon Byron

Cer, vânturi, munți, lac, râu și fulgerări,
Și nori, și noapte – am un suflet care
E inspirat, spre voi simțind chemări,
O clipă de repaos când mai are.
Dar ce liman, furtuni clocotitoare,
Puteți avea, dezlănțuite-furii?
Au sunteți ca tumultul care doare
În suflet omenesc supus torturii?
Ori cuib vă faceți sus, pe piscuri, ca vulturii?



Traducere Aurel Covaci

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.