**** Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea – strofă LXXVI – strofă C - George Gordon Byron

Căci mi-au nenorocit sărmana minte.
Cu vârsta, tot ce-a însemnat plictis
Am regândit, dar ura dinainte,
Când mă chema al tinereții vis
Și fără chef citeam latinul scris,
În inimă mi-e fără voie vie;
Al noutății farmec l-au ucis
Profesorii, cât marea poezie
N-am apucat s-o simt în frageda pruncie.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă LXXVII


Adio, deci, Horațiu! Verb satiric
Nu-i ca al tău pe lume! Vină port
Că nu-ți mai pot simți fiorul liric
Și te țin minte cu nevrut efort!
Ce fin și-adânc e-al lirei tale-acord!
Ce moralist – când biciuiești coruperi!
Ce reguli ne înveți chiar astăzi, mort!
Stârnești și remușcări – dar nu ne superi!
Te las cu Socrate-ntre brazi, zăpezi, ienuperi!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)






Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă LXXVIII


O, Roma, țara mea! În suflet țară!
Orfanii inimii la tine vin,
O, mamă de imperii, legendară,
Stingheră – unde simți că al al tău chin
Pe lângă-al său înseamnă prea puțin!
Stați și-ascultați cum bufnițele țipă!
Călcați pe templul ruinat latin,
Și vi s-o risipi durerea-n pripă,
Pășind pe-o lume ce e lut fragil, de-o clipă!




Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)


Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă LXXIX


Niobe-a neamurilor e, lipsită
De tron, fii glas – durerea să și-o zbiere,
Cu-o urnă goală-n mâna-i veștejită!
Cenușa sfântă nu e nicăiere;
Chiar și lui Scipio mormânt stingher e
Și-ale eroilor morminte-s goale.
Tu, Tibru, au poți curge în tăcere,
Tăindu-ți prin pustiu de marmuri cale?
Fă-i, din val galben, tu, mantie Romei tale!





Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă LXXX


Goți, foc, creștini, războaie, inundații,
Și Timpul, între coline, șapte,
I-au stins și gloria, și împărații!
Ah, Capitoliul a stat să rabde
Monarhi barbari călări! Ce crude fapte!
Căzut-au temple, turnuri în ruine,
Și, peste haos de-ndoită noapte,
Cine-o s-arunce-o rază de lumină,
Spunând: „A fost și e!” în vremea ce-o să vină?



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă LXXXI


O noapte-a evilor și-a Ignoranței,
Ce-i fica nopții și în bezne-o ține.
Orbi, rătăcim pe căile speranței,
Căci oceaul, slăvile divine
Au hărți – și le cunoaștem mult mai bine,
Dar noaptea-i un deșert unde-amintirea
Se rătăcește... Des, peste ruine,
Noi Evreka! strigăm, dar strălucirea
De-o clipă-i – și-un miraj a fi se-arată știrea.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă LXXXII


Vai, unde-i mândra urbe? Unde-s cele
Trei sute de Triumfuri? Și-acea zi
Când Brutus a ajuns vestit sub stele?
Dar ale lui Vergiliu poezii?
Dar Cicero, ce elocvent vorbi?
Dar ale lui Tit Livius tablouri?
Prin dânșii Roma, va să reînvii...
Noi lumea să ne-o plângem, căci ecouri
Nu vom lăsa și noi, ca Roma, din cavouri.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă LXXXIII


Tu, Sylla, căruia la car ți-a pus
Fortuna roată – aqvila să-ți zboare
Peste-Asia ai vrut, și-apoi, supus,
Să-nfrunți, pe drept, a Romei răzbunare;
Tu, ce-nghețai senatul c-o-ncruntare,
În ciuda viciilor omenești,
Te-ai dovedit roman de viță mare,
Căci drepturi mult mai mari decât regești
Ai lepădat, fiind și-n stare să zâmbești;




Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)






Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă LXXXIV


Adică sceptrul dictatorial!
Dar bănuiai tu că se va prosterne
Unor străini însemnul triumfal?
Că prinți străini îi vor dicta guverne
Cetății cei divine și eterne
Ce oști gătea doar pentru mari victorii,
Și umbra ei prinsese a-și așterne
Peste-ale lumii vaste teritorii,
Atotputernică știută de istorii?




Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)


Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă LXXXV


Victorios a fost, puternic domn el,
Dar cel dintâi dintre uzurpatori
A fost al nostru, înțeleptul Cromwell,
Când tronul fu, gonind pe dictatori,
În eșafod să-l schimbe deseori.
Ilustru răzvrătit! Ah, Libertatea
Și Faima costă crime și orori.
Ci tragă-nvățături posteritatea:
Muri în zi când a și-nfrânt regalitatea!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă LXXXVI


Doi ani el în aceeași zi a-nvins,
Și în aceeași zi, și-aceeași lună,
Lințoliu moartea peste el a-ntins,
În alt an... N-a vrut soarta să ne spună
Că visele ce inima adună,
Pe drum spinos purtându-ne-n neștire,
Mormânt mai mult înseamnă, nu cunună?
O, pilde mari de-ar fi să te inspire,
Biet om te-ai bucura mai mult de fericire!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă LXXXVII


Iar tu, Statuie-a groazei, ce exiști
În nudă, austeră majestate;
Tu ce văzut-ai cum, cu ochii triști,
Lovit de asasine mâini armate,
Sucombă Caesar plin de demnitate!
Pompei! Nemesis jertfă-atunci ți-l dete,
Regina peste oameni, zei și state!
Să vă cinstim că-nvinsa-ți regi în cete,
Ori că pe scenă doar ați fost marionete?



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă LXXXVIII


Și tu, lupoaica, doica Romei sfinte,
În țâțele de bronz, chiar și lovită
De trăznet, lapte de vitează ginte
Se pare că mai ai – și neclintită,
Ca monument de artă ești privită! B –
Tu, ce-alăptași un întemeietor,
De fulgerul lui Joe înnegrită,
Pe gemeni îi hrănești cu-același dor,
Curaj nebun sădind și azi în pieptul lor!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă LXXXIX


Da,-i alăptezi, dar stirpea lor de cremeni
S-a stins... Le cresc orașe din mormânt;
Cei înfricați de ei, vrând lor asemeni
Să fie, pe-a lor urmă tot călcând,
Învinși și-nvingători au fost și sunt,
Dar n-au ajuns puternici precum ei;
Doar unul, unul singur pe pământ,
A fost pe-aproape... Azi e mort, sau ce-i?
E viu – rob robilor ce-avu, pe drept temei,



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)






Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă XC


Căci de mărirea-i falsă mult orbit,
El, vrându-se un Caesar de-altădată,
Un Caesar avortat s-a dovedit
Și-n alt tipar plămada-i fu turnată;
O, patima și recea judecată
Se împleteau la-ntâiul din instinct;
Pe lângă Cleopatra desfrânată
Era Alcide, dar curând de-alint
Se dezbăra, putând rosti din nou, distinct,




Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)


Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă XCI


Un Veni, vidi, vici!... Cestălalt,
Vrând vulturii francezi în aprig zbor
S-o ia nainte-n iureș de asalt,
Ca șoimul cel dresat de vânător,
Nu-și asculta al inimii fior;
Ciudat, sucit, din slăbiciuni, din toate,
L-a stăpânit cumplit, stăruitor,
Cea mai de jos – nespusa Vanitate.
Dar oare ce dorinți avea, adevărate?



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă XCII


Voia, pe lume, totul, sau nimic!
N-a așteptat ca moartea să-l doboare;
Un Caesar ar fi fost peste un pic,
Al cărui colb îl calc eu în picioare!
Ah, Moarte! Arcuri de triumf, popoare
Zdrobite, sânge-n valuri curs, plâns greu,
Sunt pentru tine – și-arcă de salvare
Nenorociții n-au! Sfânt Dumnezeu,
Întinde iar pe cel frumosul curcubeu!


Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă XCIII


Ce fruct rodește stearpa existență?
Simțiri sălcii, minți slabe, scurtă viață
Și-ascunsa Adevărului esență,
Ca perla-n scoici... În datini toate-ngheață;
Opinia strânge lumea-n văl de ceață,
Din Rău și Bine otova făcând,
Și gândul oamenii nu-și dau pe față,
Căci crimă-i socotit un liber gând,
De poate revărsa lumină pe pământ!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă XCIV


Mizeria-și târăsc din veac în veac,
Din tată-n fiu, mereu, și mândri mor
De jugu-înjositor... Diată fac,
Lăsând copiilor mânia lor.
Sclavi înnăscuți, ce liberi nu se vor,
Ei lanțu-și apără-n războaie crunte
Și sângeră ca un gladiator,
În circ, unde ca frunzele mărunte,
Ortacii i-au căzut, pieire stând să-nfrunte.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă XCV


Nu de credinți vorbesc... Ele-au rămas
O treabă între om și Dumnezeu,
Ci de ce zi de zi și ceas de ceas
I-apasă tiraniei jugul greu
Și din edictele ce,-n evul meu,
Sunt de stăpânii lumii decretate,
Maimuțe-a celui ce, din somn, mereu,
Trezit-a regi și-a zguduit palate,
Și-atât doar de făcea, slăvit era azi, poate.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)






Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă XCVI


Pot doar tiranii tiranii să-nfrângă?
Nu-s campioni ai libertății-n lume,
Ca în Columbia ce, virgină încă,
O Pallas izvodit? Oare anume,
Doar în păduri, lângă cascade-n spume,
Natura naște minți, prin străduințe,
Ca a lui Washington? Pământu-acum e
Oare lipsit de-asemenea semințe
Și-n Europa nu pot crește mari voințe?



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)


Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă XCVII


Varsă, de sânge beată, crime Franța,
Și saturnaliile-au fost fatale,
Căci Libertății i-au strivit speranța;
Orori, ambiții mari imperiale
Aridicat-au ziduri colosale
Între nădejdi și om; cel act din urmă
Ce s-a jucat, deschide largă cale
Robiei iar, căci pomul vieții scurmă
Și-i prăbușită și mai greu umana turmă.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă XCVIII


Dar zdrențuitul steag, o, Libertate,
În contra vântului ți-l porți, tot sus,
Și glasul tău de trâmbiță mai poate
Suna, după furtună, nesupus.
Flori, frunze din al tău pom sfânt s-au dus
Și ramurile de securi ți-s rupte,
Dar seva și sămânța ta și-au spus
Cuvântul, ce și-n nord de inimi supt e,
Și primăveri vei ști, cu neamare fructe!



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea –
strofă XCIX


Un turn văd, ca o veche fortăreață
Ce ar putea o armie să-nfrunte,
Tot învelit de-a iederei verdeață,
Cu câteva creneluri doar pe frunte.
Pe ziduri coșcovite și cărunte,
Stă Veșniciei iedera ghirlandă –
Dar ce comori se-ascund sub lespezi ciunte,
De două mii de ani? Sau cui ofrandă
I s-a adus? Unei femei! Soție,-amantă?


Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)



Peregrinările lui Childe Harold – Cântul al patrulea
– strofă C


Dar cine-a fost ca-n vremea de demult,
De i-i palat mormântul? Fosta castă,
De-un rege demnă, ori chiar și mai mult,
A unui cetățean roman nevastă?
Au ce erou născu din a iei coastă?
Ce fiică farmecul i-l moștenește?
Cum a trăit, iubit în lumea vastă?
Destin înalt ea a avut, firește,
De îngropată e atât de-mpărătește.



Traducere Aurel Covaci
Byron – Opere (Ed. Univers, 1985)

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: George Gordon Byron



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.