Biliard - Geo Dumitrescu

Lui Eugen Jebeleanu

Frumos e jocul de biliard!
Îmi iau capul și-l așez pe masă.
E un cap detașabil. Îl lovesc cu tacul.
Îl lovesc încet și mai tare trimițându-l
de-a dura
spre bila adversarului
care are întotdeauna un punct negru.

Bila aleargă, și-a pierdut nemișcarea,
singurătatea...
Dar nu-i de ajuns
să ciocnești bila celuilalt
punând-o în mișcare pe toată întinderea mesei:
trebuie să găsești bila roșie, stârnind
o mișcare puternică a tuturor -
numai atunci ai să poți câștiga
patru puncte,
cele patru puncte cardinale.

Nu lovi tare, prea tare: bilele
pot sări de pe masă și vei pierde doi timpi
și poate o parte din puncte...
Hai să jucăm biliard! După fiecare partidă,
toate lucrurile din jur par legate mai bine
în sensuri comune, toate aleargă, aleargă,
într-o mișcare liberă, planetară,
căutând bila roșie.

Frumos e jocul de biliard!
Se poate juca și cu vorbe
sau cu stele,
cu bile negre și bile verzi,
se poate juca și cu gânduri, albe, albastre,
dar totul e să găsești bila roșie,
inima jocului,
ce leagă mișcările singuratice într-un acord
fără de care nu poți câștiga
cele patru puncte.

Haideți la biliard! Când lucrurile încetează
să mai aibă un înțeles,
o legătură,
mă duc să joc biliard
ca să pot pricepe lumea.
Îmi iau capul și-l așez pe masă.
E un cap detașabil, din fericire.
Și "numai cu el" pot să joc,
să găsesc bila roșie care scapără,
bila soare...

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Geo Dumitrescu