Plâns cu stânci - Geo Bogza

Hebdomader, eu plâng cu stânci
destrămări
zguduiri

Rombic la margini de pământ
sufletul pipăie
vârfuri de vânt.

Blestemul înțeapă
Dumnezeu curge și se împrăștie pe jos
Helas, suflet de om nebulos.

Ochii pun petice
dureros de prismatic privesc
rătăcesc
iar sufletul sub univers
cum omul sub cobiliță.

UNU, an. I, nr. 4, iulie 1928

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Geo Bogza



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.