Epistolă către prieteni1 - Francois Villon

Fie-vă milă, milă de mine
Cel puțin vouă, prietenii mei
În groapă zac, nu sub vâsc, unde-i bine.
În locul acesta, de Soartă fusei
Adus, că vru Domnul mă-nchiseră ei.
Fătuci, iubitoare de juni viguroși,
Actori, acrobați , ce vă dați grațioși,
Iuți ca săgeata, abili histrioni
Ce-agită la gât clopoței zgomotoși
Aici îl lăsați voi pe bietul Villon?


Voi, ce cântați după cum vă convine,
Plăcuți în fapte ,dar și în idei,
Umblând fără falsuri din aur, în fine,
Oameni de spirit, un pic ciudăței,
De-ntârziați ,o să moară. Voi, cei
Ce scrieți rondeluri, mereu prețioși,
Când o fi mort îi veți duceți gogoși!
Nici fulger, nici ploaie , nici vreun turbion2
N-ajung prin strâmtoarea pereților groși.
Aici îl lăsați voi pe bietul Villon?


Veniți să vedeți ce jalnic se ține
Nobili seniori care n-aveți temei
Vreun bir să plătiți, nu depindeți de nimeni3
Numai de Domnul și de îngerii Săi:
Duminica , marțea , e post, vrei nu vrei4,
Colți are lungi, ca guzganii scârboși,
Iar după pâine, nu după brioși,
Toarnă în el, ca într-un bidon
Doar apă, nu-i masă, mănâncă pe jos.
Aici îl lăsați voi pe bietul Villon?


Prinți fără seamăn, și tineri și moși,
Obțineți iertarea, puneți-mă-n coș,
Purtați-mă sus5, din sumbrul cotlon.
Așa fac purceii, căci sunt curajoși,
Când unul guiță, sar toți furioși.
Aici îl lăsați voi pe bietul Villon?


1. Această ”epistolă” a fost probabil scrisă sau gândită în închisoarea din Meung sur Loire, unde Villon a fost închis toată vara anului 1461. Se presupune că el a fost incarcerat pentru că făcea parte dintr-o trupă de actori ambulanți pe care Biserica nu-i vedea cu ochi buni, mai ales că Villon era cleric. Ori,”prietenii” de la care poetul cere ajutor sunt tocmai din tagma comedianților, a circarilor, a vagabonzilor. Primele două versuri sunt o reminescență a Bibliei, Iov, 19,21 : ” Fie-vă milă de mine, prietenii mei, fie-vă milă, pentru că m-a lovit mâna lui Dumnezeu!”

2. Referire la Iov 38,1: ” Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul* furtunii şi a zis”. ”Mijlocul furtunii”, adică dintr-un vârtej, dintr-un turbion! În mod evident, Villon se identifică cu Iov și își plânge de milă!

3. ”Prietenii” lui nu plăteau impozite fiindcă erau actori ambulanți, vagabonzi, vânzători, cerșetori ! Referirea la ei ca la ”nobili seniori” este o pură zeflemea!

4. Singurele deslegări de la post erau marțea și duminica. Dacă îl obligau să postească marțea și duminica, înseamnă că ajuna întreaga săptămână! Villon face haz de necaz.

5. Prizonierii erau coborâți ( și eventual urcați) în beciurile subterane ale închisorilor în coșuri de răchită, acționate de scripeți. În cazul în care prietenii i-ar fi obținut grațierea, Villon ar fi fost urcat înapoi, ”în lume”, într-un coș de răchită, astfel cum fusese inițial coborât.


Traducerea: Adrian Vasiliu

Adăugat de: advas

vezi mai multe poezii de: Francois Villon



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.