Balada iertării - Francois Villon

Balada iertării
La cartuzieni1 ,la celestini2
La cerșetori , la maici smerite
La troglodiți și libertini
La servitori și favorite
Umblând în rochii îngrijite,
La fanții căpiați de-amor
Purtând botine ascuțite
Le cer iertare tuturor.

Fetițelor jucând din sâni
Să fie cât de cât dorite
La hoți, porniți să-mpartă pumni
La saltimbanci și pasămite
La proști, la proaste, tâmpi, tâmpite
Ce-o lălăie în voia lor
La piticanii și pocite
Le cer iertare tuturor.

Dar nu la javre, nu la câini
Care mi-au dat răbdări prăjite
Să rod atâtea săptămâni,
Nu mă mai tem de ei. Din vintre
Le-aș da un pârț de luare-aminte
Dar stau pe scaun și n-am spor.
Ei, ca să n-avem vorbe multe,
Le cer iertare tuturor.

De i-ar păli pe negândite
Cu maiu-n coaste, zdrobitor
Sau chiar cu bile și cu bâte!
Le cer iertare tuturor.


1.Călugări din mânăstirea înființată de sfântul Bruno în anul 1084, sub numele
de ”la grande Chartreuse”.
2.Călugăr aparținând ordinului fondat de papa Celestin V, în anul 1294.

Traducerea: Adrian Vasiliu

Adăugat de: advas

vezi mai multe poezii de: Francois Villon



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.