Răscruce - Federico Garcia Lorca

Of, ce durere e să ai
îndepărtate versuri
de iubire și mintea
pătată de cerneală!

Of, ce durere să nu porți
fantasticul veșmânt
al fericirii tale: pielea
bronzată și solară.

(Pe lângă ochii mei
cuvinte-n stol rotesc.)

Ce tristă e durerea
străvechii poezii,
molipsitoare boală
departe de-ape clare!

Ah lung oftat jelindu-se
să bea din lirice aorte!
Of junghiuri de izvoare
oarbe și mori fără făină!

Of, ce mâhnire e să na-i
tristeți, ducându-ți viața
sub iarba incoloră
a căii șerpuite.

Of prea adânc amar,
amarul bucuriei,
un plug ce taie brazde,
unde ni-i plânsul roadă.

(Iese-nghețată luna
pe-un munte de carton.)
Of tristă-a verității!
Durere a minciunii!

traducere - g. Cristea

Encrucijada
Federico Garcia Lorca

¡Oh, qué dolor el tener
versos en la lejanía
de la pasión, y el cerebro
todo manchado de tinta!

¡Oh, qué dolor no tener
la fantástica camisa
del hombre feliz: la piel,
alfombra de sol, curtida!

(Alrededor de mis ojos
bandadas de letras giran.)

¡Oh, qué dolor el dolor
antiguo de la poesía,
este dolor pegajoso
tan lejos del agua limpia!

¡Oh dolor de lamentarse
por sorber la vena lírica!
¡Oh dolor de fuente
ciega y molino sin harina!

¡Oh, qué dolor no tener
dolor y pasar la vida
sobre la hierba incolora
de la vereda indecisa!

¡Oh el más profundo dolor,
el dolor de la alegría,
reja que nos abre surcos
donde el llanto fructifica!

(Por un monte de papel
asoma la luna fría.)
¡Oh dolor de la verdad!
¡Oh dolor de la mentira!

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.