Știri din Amiata – III - Eugenio Montale

Cearta asta creștină, care n-are
decât vorbe de umbra, bocet lent
ce-ți adduce din mine? Mai puțin
decât ți-a luat scocul ce dulce
intră-n pământ în coaja-i de ciment.
O roată de la moară, un vechi trunchi,
margini ultime ale lumii. Se deșiră
o căpiță de fân: târziu ieșiți
să-mi lege veghea de-al tău adânc
somn care îi primește, vin aricii
să se adape la un fir de milă.


Traducere Marian Papahagi

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.