Lăsaţi-mă să plâng, căci a murit Speranţa …
A fost asasinată în plină zi, acum …
Aduceţi-mi din beznă cea mai cernită haină
Şi-aşterneţi-mi pe faţă un văl imens, de fum!
A vrut să-mbrace pruncii, şi iat-o goală, mută,
ucisă-n faţa noastra sub reci dărâmături ...
Un ocean mi-aduceţi fierbând greu, de cucută,
să-l beau, să-mi stingă sila mâhnitei mele guri!
O, mare! Împrumută-mi să-mbrac a tale zale
şi-naintând cu ele, sclipind spre ucigaşi
să-i scuip cu milioane de valuri infernale,
să-i îngenunchi în faţa Speranţei moarte – laşi!
Distribuie: