Eternitate

Autor:Nicu Hăloiu


Adăugat de: nicu hăloiu

joi, 28 martie 2024

Eternitate
...
Zburam odată, nenăscuți fiind
Nici gând fiind, doar nimic în zbor
Ai nimănui dar și ai tuturor,
Respinși, dar și doriți cu jind!
....
Eram frumoși, precum frumosul este
Trecuți niciunde, părți dintr-o poveste
Nimic fiind, orice putând a fi,
Niște copii bătrâni, printre copii!
Zburam odată cu aripi străvezii,
Din nor în nor, ca un curent de dor,
Bătrâni fiind, zburam peste câmpii,
Dar am pierdut priceperea la zbor!
...
Cred c-am uitat-o pe-acolo prin văzduh,
Luată de vânt sau poate de vreun duh,
Ori poate-am renunțat a mai visa,
Zburam, zburam cândva,
Vedeam de sus râuri șerpuinde
O, ce frumos de sus totul se vedea
Poate visul ăsta se va reaprinde
Și vom putea ajunge undeva
Într-o lume-n care zborul nu e vis,
Pe planeta mamă, acolo, pe Tanis,
Lumea noastră, a mea și-a ta,
De unde amândoi vom putea zbura,
Să fim personajele altor povești
Să știi că-ți sunt, să știu că-mi ești
Unul altuia șoapte de alean
Dincolo de viață, dincolo de moarte,
Râu ce curge spre-acel tainic ocean
În care amândoi vom fi eternitate!


vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.