Sonetul XXXII [Sonnet XXXII] - Elizabeth Barrett Browning

Traducere de Octavian Cocoş

În zorii zilei după ce-ai jurat
Să mă iubeşti, la lună m-am gândit
Să rupă legământul tău pripit,
Căci tu nu poţi să stai prea mult legat.
Şi ura vine-n suflet imediat;
Iar când la mine sincer am privit
Văzut-am că nu-s demnă de iubit,
Sunt ca viola ce s-a degradat
Pe care-un muzicant grăbit o ia
Şi-o lasă-apoi, căci notele-s drăceşti.
Eu nu m-am acuzat, dar ştiu aşa
Că te-am blamat, căci note îngereşti
Maeştrii scot din orice tinichea –
Şi-un suflet mare când te-atinge creşti.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Elizabeth Barrett Browning



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.