N-am dat nicicând zulufi din părul brun
Vreunui iubit, aşa cum ţie-ţi dau,
Căci cu-a mea mână unul acum iau
Şi ezitând îl mângâi şi îţi spun,
Hai, ia-l! Dar tinereţea e-n surghiun;
Şi pletele pe glezne nu-mi mai stau,
Prin roze nu mai zburdă cum zburdau,
Ca la copile; ci pe-obraji le pun,
Că lacrimi multe chipul mi-au brăzdat,
Şi-atârnă de pe capul moleşit
De supărări. Zuluful mi-e tăiat
La funeralii, însă l-am iubit,
Vreau să-l iei tu, cu-acel sărut curat
De mama pus pe el când a murit.
Distribuie: