„Fiecare zi era un ceasornic ce abia se mișca,
un pumn care ne lovea lent înainte și-napoi,
căldura electrică mocnea în aerul purpuriu,
însă fiecare noapte era o falnică minge albă
zburând la mijlocul terenului – «conservă de porumb» și coborând
printre stelele ce străluceau deasupra diamantului.
Fiecare zi erau pereche grea de mănuși din pânză
împingând tomberoane de gunoi într-o gură omnivoră
ce se strecura printre magistrale și alei,
dar fiecare noapte era ca o bâtă
ce prindea viață în mâinile tale, era
prima aruncare bună de un punct.”
În acea vară am învățat să trișez la baza a doua
sărind pe rândul aruncătorilor dreptaci
și apoi țâșnind cu capul înainte spre sacul cu nisip.
Am învățat să folosesc schimbătorul de viteze al mașinii tatălui meu
și să parchez cu prietena mea pe plajă,
cu farurile aruncând lumină, apoi stingându-se încet.
Eram un puști de șaisprezece ani din suburbii,
iar fiecare zi era încă o lecție de muncă,
un curs despre cum să devin invizibil pentru ceilalți,
însă fiecare noapte era un Walt Whitman al vacanțelor,
sunetul limpede al unui fluier la ora 5 după-amiaza,
libertatea de a păși afară, în aer liber.
Distribuie: