Amurg tezaur în odaie-nchis,
în care sta copilul cufundat.
Şi mama cînd uşor intra, ca-n vis
în scrin o sticlă tremura ciudat.
Simţea cum de odaie-a fost trădată
şi-şi săruta copilul: Eşti aici?...
Apoi priveau speriaţi înspre clavir,
căci ea cînta un lied cîteodată
care-n copil adînc se oglindea.
Sta amuţit. Ochi mari îşi rătăcea
pe mîna ei ce, plină de inele,
precum ar fi trecut omături grele
pe clapele albe trecea.
Distribuie: