Deşert - Ileana Mălăncioiu

Atunci când unul dintre noi nu va mai fi,
Când pentru cel rămas singur va fi foarte târziu
Şi va aştepta să se culce pe un pat din tinere ramuri
Între cele două lumi se va face pustiu.

Vom trece prin pustiu cum trece o cămilă
Nu prin urechile acului, ci prin pustiu,
Ne vom sprijini pe propriile noastre cocoaşe
Şi vom bea însetaţi din izvorul viu.

Deşert şi deşertăciune e totul,
Vor spune cei care ne vor vedea,
Dar noi nu vom aştepta să ieşim din deşert
Şi aşteptarea noastră nu va fi grea.

Vom fi dromaderi care se caută unul pe altul
Şi vom călca prin nisipul încins fără jale,
Ştiind că deşertul pe care-l străbatem
E singura noastră cale.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ileana Mălăncioiu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.