Primăvară - Cincinat Pavelescu

În iarba verde stau lungit...
Miroase aerul a floare;
O toropeală-adormitoare
Mă fură-ncet. Sunt fericit!
E umbră, pace şi răcoare,
Un vânt uşor şi liniştit,
Mângâietor, sărută nucul...
E umbră, pace şi răcoare,
Ce clar, departe, cântă cucul!

Un dor de viaţă negrăit
Din om şi fire se desprinde.
Dac-aş putea în braţe-aş prinde
Întregul zării nesfârşit.
Şi toată seva primăverei
Prin mine vraja şi-o propagă.
Sub caldul ei, aşa de dragă
Mi-e pacea limpede a serei.
Şi fiecare fibră-n mine
Mai tânăr şi mai viu tresaltă...
Pricep latenta simfonie
A firelor-de iarbă-naltă
Pe care vântul le mlădie
Şi le sărută şi le-apleacă,
Când spre pădure vrea să treacă.

Ca floarea umedă sub rouă,
Nădăjduiesc o viaţă nouă.
Şi, cum prin frunze tainic moare
Amurgul serii auriu,
Din umbră, o privighetoare
Îmi cântă strofele ce scriu!

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Cincinat Pavelescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.