Soarele [Le soleil] - Charles Baudelaire

Traducere de Octavian Cocoş

În vechea suburbie, cu case-acoperite
De storuri care-ascund dorinţe tăinuite,
Când soarele loveşte cu razele-i stăpâne
Şi urbe, şi ogoare, şi-acoperiş, şi grâne,
Încep să-mi exersez fandarea capricioasă
Adulmecând prin colţuri vreo rimă mai frumoasă,
Ce ca pe caldarâmuri de vorbe se ciocneşte
Şi uneori de versuri ce mintea născoceşte.

Acest părinte darnic, vrăjmaş al gălbejirii
Însufleţeşte versuri ca-n parcuri trandafirii;
Evaporă în ceruri tristeţe şi durere,
Umplând mintea şi stupii cu o plăcută miere.
Pe cei ce merg în cârje îi reîntinereşte
Făcându-i plini de viaţă ca fata ce zâmbeşte,
Şi cere ca recolta spre seceriş să crească
În veşnicele inimi ce vor să înflorească!

Şi când, ca un poet, coboară în oraşe
Înnobilând porniri şi gânduri pătimaşe,
El vine ca un rege, dar fără osanale,
Intrând şi în palate, intrând şi în spitale.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.