Omul şi marea [L'homme et la mer] - Charles Baudelaire

Traducere de Octavian Cocoş

Om liber, marea veşnic o vei iubi plenar!
Marea-i oglinda ta; la suflet poţi privi
În curgerea eternă a undei sale vii,
Căci hăul tău din spirit nu-i mai puţin amar.

Îţi place să plonjezi în chipul reflectat
Şi să îi mângâi ochii, şi să îl strângi la sân,
Ca inima să uite de-al ei tumult hapsân,
Distrasă de-acest plânset sălbatic, neînfrânat.

Şi tu şi ea sunteţi discreţi şi-ntunecaţi:
Căci profunzimea ta, om drag, e nepătrunsă;
Iar bogăţia ta, O, mare, stă ascunsă,
Când cu atâta zel misterul vi-l păstraţi!

Şi iată cum s-au dus ani mulţi, chinuitori,
De când nu aveţi milă şi sunteţi învrăjbiţi,
Masacrul şi omorul ce mult le îndrăgiţi,
O, veşnici combatanţi şi fraţi necruţători!

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.