Vom avea paturi pline de mirosuri lejere,
Canapele profunde cu aspect de morminte,
Şi flori multe, bizare, puse pe etajere,
Pentru noi înflorind sub acest cer cuminte.
Folosind cum vor ele fierbinţeala divină
Ale noastre dragi inimi devin torţe rebele
Şi vedem reflectată a lor dublă lumină
În al meu şi-al tău spirit ca-n oglinzi paralele.
Într-o mistică seară, bleu şi trandafirie,
Vom schimba între noi o lucire mai vie,
De adio umplută, suspinare răzleaţă;
Iar apoi un Arhanghel va da uşa deoparte
Şi voios va veni să trezească la viaţă,
Ale noastre oglinzi şi văpăile moarte.
Distribuie: