Înălțare - Charles Baudelaire

Peste lacuri adânci și văi neumblate,
Peste munți și păduri, peste nouri și mări,
Mai departe de soare, mai departe de zări,
Trecând de hotare de sfere-nstelate,

Plutești al meu suflet, ușor printre stele,
Și ca-înotătorul prea vesel în undă,
Brăzdezi fericit nesfârșirea profundă
Cu-adâncă, nespusă și rară plăcere.

Trecând de această miasmă bolnavă,
Te spală-n văzduhul curat și-n lumină
Și bea ca pe-o scumpă licoare divină
Aprinsa văpaie din limpedea slavă.

Și după plictisul și-amarul venin
Ce-ncarcă din greu viața noastră cețoasă,
Fericit cel ce poate cu-aripa vânjoasă
Să zboare spre spațiul luminos și senin:

Ale cărui gândiri, ciocârlii ne-ntrecute,
Se-nalță spre ceruri cu-avântul întreg
Și plutind peste viață, ușor înțeleg
Al tăcerilor grai și-al florilor mute!


Traducători: Al.Philippide și Ion Guran

Adăugat de: Georgebrancu

vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multam!
Frumoase versuri
felicia
sâmbătă, 19 ianuarie 2019



Cu multă plăcere!
Georgebrancu
sâmbătă, 19 ianuarie 2019



frumos!
multumesc de postare..
danab
sâmbătă, 19 ianuarie 2019