Albatrosul [L'albatros] - Charles Baudelaire

Traducere de Octavian Cocoş

Din când în când, în glumă, al navei echipaj
Mai prinde albatroşi, care trăiesc pe mare,
Ce stau nepăsători, tovarăşi de voiaj,
Alunecând cu vasul în hăurile-amare.

Dar când sunt puşi pe puntea cu lemnul lustruit
Ca nişte regi stângaci, ce au căzut din zbor,
Ei aripile-şi lasă c-un jalnic tânguit
Ce stau ca nişte vâsle pe lângă trupul lor.

Şi călătorul ăsta, stingher, fără noroc
El cel frumos cândva, arată caraghios!
Şi-un marinar îi pune acum o pipă-n cioc,
Iar altul îl imită, zburând infirm pe jos!

La fel e şi Poetul, ca prinţul cel din nori
Ce râde de arcaş şi în furtuni e zmeu;
Proscris e pe pământ, stând printre hulitori,
Iar aripile-i lungi îl fac să meargă greu.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Charles Baudelaire



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.