Chei de alamă - Carl Sandburg

BUCURIE ... împletind două petale violete pentru reverul unui palton ...
pictând chipul lui Hristos pe o fâșie de cer nocturn ...
potrivind chei noi de alamă în broaște de fier ruginite și împingând cu umărul
până când, în sfârșit, ușa cedează și pășim într-o încăpere nouă ...
pentru totdeauna și în veci: petale violete, fâșii de cer, chipul lui Hristos,
chei de alamă și încăperi noi.
suntem aproape sau departe?... mai există și altceva?... cine se întoarce?...
și de ce iubirea nu cere nimic, dar dăruiește totul? și de ce este iubirea rară
precum o cometă cu coadă, smulgând presupuneri de la oameni aplecați
asupra unor telescoape lungi de zece picioare?
de ce stă misterul sprijinit cu bărbia pe antebrațul slab al femeilor
cu ochi cenușii și al femeilor cu ochi căprui-verzui?

sunt oare acestea mai puțin mândre, mai puțin importante
decât un avocat care interoghează martori?
sunt oare acestea mai puțin perfecte decât prima pagină a unui ziar de dimineață?

răspunsurile nu sunt calculate și atestate la sfârșitul unui manual de aritmetică,
spre verificarea celor leneși

nu există nicio autoritate în cartea de telefon pe care să o putem suna
ca să întrebăm de ce, din ce pricină și cum se face că e ...
o enigmă ... pe cuvânt de Dumnezeu.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.