Cai și oameni în ploaie - Carl Sandburg

Să stăm lângă un calorifer care șuieră într-o zi de iarnă,
cu vântul cenușiu izbind stropi înghețați de fereastră,
Și să vorbim despre vizitii care livrează lapte
și despre băieții care duc alimente la domiciliu.

Să ne ținem picioarele în papuci de lână și să ne preparăm punci fierbinte
– și să vorbim despre poștași și
despre curieri alunecând pe trotuarele înghețate.
Să scriem despre vremurile de aur de odinioară, despre căutătorii
Sfântului Graal și despre bărbați numiți „cavaleri”,
călărind prin ploaie – prin ploaia rece și înghețată
– pentru doamnele pe care le iubeau.

Trece un hamal cocoșat pe un căruț cu cărbuni;
țurțuri picură pe borul pălăriei sale,
iar pojghițe de gheață învelesc
grămezile de cărbuni, în timp ce convoiul
devine o pată cenușie în ploaia ce cade pieziș.
Să atingem caloriferul cu papucii noștri de lână
și să scriem poezii despre Lancelot, eroul, și
despre Roland, eroul, și despre toți acei oameni de aur
din vechime care călăreau prin ploaie.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Carl Sandburg



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.