Stoguri - traducere V.Bragagiu - Boris Pasternak

Ard libelulele roșcate,
Bondarii trec multicolori
Țărănci în care râd urcate,
Pășesc cu coase cositori.

Până când timpul mai priește
Greblează și învârt nutreț
Și-adună până asfințește
Un stog cât casa de măreț.

Ca și un han el se înalță
Prinzând contur în asfințit
În care noaptea, ca drumeață,
Se culcă pe trifoi cosit.

În zori când bezna e mai rară
Stogul ca fânărie-i sus
Unde Crai-Nou încă din seară
Dormi o-ntreagă noapte dus.

Din zori porniră harabale
Pe raze-n urme de-nnoptat
Din scârtă ziua ca să scoale
Cu fânu-n plete-amestecat.

Iar în amezi albastru-i vântul,
Iar orice scârtă-i ca un nor
Ca și rachiu pe ierbi pământul
Bate-n parfum îmbătător.
1957
Traducere V.Bragagiu

Adăugat de: bragagiu

vezi mai multe poezii de: Boris Pasternak



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.