Să fii vestit nu-i o mândrie - Boris Pasternak

Să fii vestit nu-i o mândrie,
Nu asta te înalță sus.
Nu trebuie să ții arhive,
Fiind hârtiilor supus.

Creația e consacrare --
Nu zarvă, nu succes scontat.
E rușinos, neavând valoare,
Să fii de-oricine lăudat.

Lipsește-te de impostură,
Trăind așa, s-atragi de zor
Iubiri din spații, fără ură,
S-auzi chemări din viitor.

Și lasă-n urmă spații goale
În soarta-ți, nu printre hârtii,
Capitolele vieții tale
Notându-ți-le pe câmpii.

Și în neștire te afundă,
Și urmele să-ți pierzi în ea,
Cum un ținut în ceți se-ascunde,
Când ceața-i densă -- o perdea.

Alții, urmându-ți a ta cale,
Vor ști cum piedicile-nfrunți,
Tu însă-nfrângerile tale
Să nu le rupi de biruinți.

Nici cu o iotă de la sine
Să nu te-abați necontenit,
Ci viu să fii, doar viu te ține,
Doar viu și până la sfârșit.

(1956)

Traducere -- Gheorghe Doni

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Boris Pasternak



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.