Odisseas Elytis

Poet grec, născut la 2 noiembrie 1911 în Iraklion (Creta); numele adevărat: Odysseas Alepoudelis; studii liceale şi universitare (neterminate) la Atena, numeroase călătorii în străinătate. In 1940 e mobilizat cu gradul de sublocotenent şi participă la luptele din munţii Greciei şi din Albania împotriva invaziei italiene; în 1941 se îmbolnăveşte şi e trimis în spatele frontului; director al Radiodifuziunii greceşti (1945), se dedică din 1946 exclusiv literaturii (debutase din 1940 cu volumul \"Orientări\"). Intre 1969 şi 1974, anii dictaturii militare, se autoexilează în Franţa. Reîntors în patrie îşi continuă activitatea literară bucurându-se de un prestigiu pe care, dintre contemporani, doar Giorgios Seferis şi Iannis Ritsos l-au avut. Laureat Nobel în 1979.

Bibliografie selectivă:

\"Orientări\" (1940), \"Soarele Întâiul\" (1043), \"Cântec Eroic şi Funebru pentru Sublocotenentul căzut în Albania\" (1945), \"To Axion Esti\" (1959), \"Soarele Insoritul\" (1971), \"Monograma\" (1972), \"Răzleţitele\" (1974), \"Cartea semnelor\" (1977), \"Maria Nefeli\" (1979).

Referinţe critice:

« Gândirea lirică a lui Elytis, îmbibată de romantism, dezvoltă în faţa noastră o metafizică plină de deplin senzualism spiritual. Stâncile, insulele, marea albastră greacă, vânturile, pe de o parte continuă să fie reale, pe de altă parte devin embleme cu sensul pe care l-am da simbolurilor din alchimie. Cu acestea îşi exercită poetul magia şi ţinem să mărturisim că este vorba de o cu totul originală magie greacă. » (...) « Poeziile sale sunt creaţii care invocă spiritul etern al lumii greceşti, acela care de secole a locuit şi continuă să locuiască şi să magnetizeze conştiinţa europeană cu continue referiri la un ideal de perfecţiune la un ideal de perfecţiune care, ca simplă posibilitate, persistă de altfel până în zilele noastre. »

Lawrence Durrell