Balada nopții de cristal - George Ţărnea

Puţină minciună, puţină candoare;
Uitarea nu plânge, prostia nu doare…
Se-ntâmplă atâtea căderi în ispită,
De parcă şi dogma ar fi toropită
Şi-ar trage să moară, sub zările ude;
Nimic nu se vede, nimic nu se-aude,
Nimic nu se-nalţă, nimic nu se-nclină –
Puţină căinţă, puţină lumină,
Puţină iertare, puţină speranţă,
Formală şi goală şi-n van toleranţă…
Degeaba sunt lacrimi,când ziua-i pe ducă
Şi vine de-aiurea o noapte haiducă,
Absurdă şi oarbă şi tare-n secure,
Să ardă, să spargă, să taie, să fure
Puţinul pe care iubirea-l mai poartă,
În palmele sale, cu nume de soartă.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: George Ţărnea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.