Septentrion - Aurel Rău

Toata seara ati susotit, ati curs spre sud, tainuind cu acoperisurile, cu hornurile, ati desenat litere,
acum eu trebuie sa ma culc,
va scriu oricum acest ravas, pe care-l leg in varful nucului, ba al plopilor jumuliti de vant, sa mai si cititi.
In felul acesta, de fapt, nu dorm, sunt cu voi in adieri, deasupra raului, intre
Orion si
Pleiade, la drum.
A fost bun, n-a fost bun, programul, in delte, in munti,
langa lacuri, in vai, pe
Baltica-n sus
pe unde globul, ca un dovleac (sau ca o para, dupa
Columb),
incarunteste pana la alb (vezi batranii ursi)?
Si ambianta, prielnica iubirii? reproducerea, in forma,
va intoarceti sporiti, inghiontiti destul de noile generatii?
Pierderi sensibile


in conditiile vanatului, dar si legilor de protectie?
Intr-un cuvant v-a placut, nu v-a placut la vikingi, la slavi, la sarmati, la germani, la daci?

Sta in picioare, intact, calendarul vostru, mereu, ca si ieri, de faraoni, de felahi, de scribi?
E un noroc, un blestem, sa nu depinzi de samsari, de stramosi, de urmasi, de vamesi rai?
Toata seara ati susotit, ati curs spre sud, ati schimbat impresii printr-un albastru ideal.
Semnele stelelor, in scadere, hieroglife! nu complica, in textul nou, de palimpsest, dinspre zori?
Oricum nu-l voi descifra, asa ca nu ezitati, scrieti, raspundeti, deasupra hornurilor, caselor,
sus, sus, in unghiuri, in romburi, in dreptunghiuri, in line
elipse
pana, sageti in arcul
Istrului,
aveti fortul
Balcanilor in fata, cunoscut, si lunecati
din
Septentrion
si ma lasati parasit si amortit si fericit sa primesc iarna

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Aurel Rău