Trece spre carti si priveste
cu gravitate trandafirul.
Profilul inca aspru, integru
se lumineaza putin de cer.
Petalele bat spre alb in afara
spre rosu in interior.
Structura e numai cercuri spre punctul
central, orb, al vietii.
Vazut din fereastra pare strain
de soare, de fosnetul din solstitiu.
Tacut, cum si-ar duce in mana urna
asfinte printre cladiri.
Si nu contempla, gandeste
miracolul, forma care-l devora.
Adanc, ca spre alta a lui venire
patrunde in trup, in suflet,
puterea ascunsa, discretia,
parfumul prin care luneca.
Mireasma subtire a trandafirului,
pierduta, nepamanteana.
Distribuie: