Ion - Aron Cotruș

Groful întinde mâna ciocoiului cel nou
în castele cu uși și trepte multe…
jandarmi cu puști și vine de bou
stau la pândă gândul să-ți asculte.

Ioane,
ești unul,
poți fi milioane, –
vrerile tale ne ‘nfrânte
să nu le ‘nspăimante
nici temnița, nici tunul…

Ciocoiul și groful, din totdeauna
sunt una…

Ioane,
ești unul,
poți fi milioane,
să nu-ți poată smulge nici tunul
ogorul de puține pogoane!…

Spre caii tăi, spre voinicii tăi boi
se uită, cu ură, și grofi și ciocoi…

Ioane,
tu ești uriașul
ce poți osândi la pierzare orașul
de trântori semeți și mișei, –
numai să vrei…

Ioane, ia sama bine!
țara aceasta se razimă pe tine –
cu pumnii tăi iuți
poți tu să mai cruți
ciocoii bulgari, grecotei, arnăuți,
ce-au venit cândva, goleți, de peste Dunăre
să-ți smulgă muncă și supunere?!…

Ești unul,
poți fi milioane,
curajul tău să ‘nfrunte temnița, tunul;
să crească voinicește, să crească, –
vrerea ta românească, –

Ioane!

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Aron Cotruș



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.