Ea începu de multă, multă vreme,
În lipsuri și sinistru bubuit,
Când trupul țării-l auzeam cum geme
De mâinile dușmane pângărit,
Când ne-așteptau cu ramurile-ntinse
Mesteceni dragi, sfâșietor strigând,
Și moși-Gerilă crunți, cu flinte ninse,
Luptau cu noi alături în rând…
Și iată: primul far sclipiri departe:
Întâiul din întâii ghiocei…
Și plânse-un marinar dintre acei
Ce-au navigat pe mările cu moarte,
De-a lungul morții și-mpotriva ei.
Victoria ne bate azi în porți…
Cum să primim doritul oaspe oare?
Femeile să-nalțe către soare
Copiii lor scăpați din mii de morți –
E cel mai bun răspuns la întrebare.
Distribuie: