Grădina de vară - Anna Ahmatova

Mi-e dor de grădina cu mulți trandafiri,
Unică pe lume, ca și-n amintiri,

În care, statuile Nevei, pe rând,
Râzând mă văzură, pierită, râzând…

În liniștea-i dulce-ancorată din larg
Îmi pare c-aud scârțâit de catarg,

Și lebăda trece, prin veacuri, la fel,
Uimită de soțu-i, trufașă de el,

Și pași, mii și sute, dorm duși sub castani –
Dușmani și prieteni, prieteni, dușmani…

Iar umbrele pleacă-n convoi nesfârșit,
Iscate de vasul străvechi de granit.

Acolo, doar nopțile-mi albe șoptesc
De-ascunsa iubire de-un alb nefiresc,

Și arde grădina pe ruguri de stea,
Izvorul luminii păstrându-l în ea.

1959



Traducere Medeleine Fortunescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Anna Ahmatova



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.