Ba-n cercuri, Şerpoaica, măiastru
Pe inima-ncinsă mă stinge,
Ba zile întregi cu albastru
Fereastra albită mi-o ninge.
Ba înlănţuită de gînd
Se miră că tremur de vie, ...
Dar tainic viaţa-mi ducînd
Din linişte şi bucurie,
Ea blînd poate plînge aci
În ruga viorii, deschis,
Şi straşnic s-o poată ghici
În necunoscutul surîs.
* * *
“De ce astăzi mai palidă eşti?”,
Strîngeai mîinile-n voalul subţire.
“Eu pe el din amară iubire
L-am servit, îmbătîndu-l cu veşti”.
Cum uita-voi? S-a dus clătinat.
Gura lui trezea pacea din bolţi.
Am fugit, neatinsă, pe vînt,
Am fugit după el pîn-la porţi.
Obosită-am strigat: “E o gluma
Tot ce-a fost. Dacă pleci, voi muri”.
Liniştit a surîs pe sub lună
Şi mi-a spus: “Nu sta-n vînt. Vei răci.”
Distribuie: